Conexiuni. Pictura transilvăneană și centrele artistice internaționale 1817-1947

Până pe 19 noiembrie 2017, Sala Multimedia a Casei Albastre a Muzeului Naţional Brukenthal găzduieşte expoziţia: “Conexiuni: Pictura transilvăneană şi centrele artistice internaţionale 1817-1947”, curatoriată de dr. Iulia Mesea şi Dr. Tiberiu Alexa. Expoziția este prilejuită de celebrarea bicentenarului Muzeului Brukenthal. Astfel că, deschiderea colecțiilor Muzeului Brukenthal către public, acum 200 de ani, la 25 februarie 1817, a reprezentat atât înființarea primului muzeu din România și unul dintre primele din Europa, cât și dezvoltarea unui nucleu artistic și cultural care a marcat viața orașului de-a lungul secolelor. Din perspectivă cronologică, arta transilvăneană este prima care s-a constituit ca fond de sine stătător în cadrul Muzeului Brukenthal, susținută mai ales de coordonatele geografice și administrative. Din punct de vedere etnic, fenomenul a avut un aspect eterogen care a adunat alături de români, germani, maghiari, dar și un număr mare de artiști veniți din Europa centrală, prin fenomenul „artiștilor călători” sau „itineranți”, caracteristic pentru viața artistică a secolului al XIX-lea, precum și prin multi-etnicitatea, pluri-lingvismul și multi-culturalitatea spațiului transilvănean, conform organizatorilor expoziției.

Sandor Ziffer (1880-1962) – Peisaj (1936), Colecția CABM

Expoziția este un „re-make” al proiectului desfășurat în 2007, în cadrul programului Sibiu Capitala Culturală Europeană, cu un plan conceptual mai extins, aducând pe simeze un segment consistent de opere mai puțin cunoscute, multe dintre acestea suferind îndelungi intervenții de restaurare sau au intrat de curând în colecțiile celor două muzee partenere în alcătuirea expoziției, Muzeul Național Brukenthal și Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”. În acest context, expoziția prezintă congruența artei regionale transilvănene cu experimentele artistice internaționale, potrivit curatorilor expoziției.

Simon Hollosy (1857-1918) – Peisaj cu căpițe

Printre piesele prezentate public în premieră expozițională muzeală contemporană se numără lucrări precum: „Aesculap și Hygiea” de Th. B. Sockl, „Peisaj cu moară” de H. Bulhardt, „Dansul zânelor” de C. Dörschlag, „Femeia cu samovar” de A. Coulin (MNB), „Bacantă” de Epaminonda Bucevschi, „Portret de fată” de Al. Popp, „Peisaj la Teceu” de Al. N. Tihomirov etc.

Colecțiilor de artă alcătuite de baronul Samuel von Brukenthal, deschise publicului ca muzeu în anul 1817, li s-au alăturat de-a lungul deceniilor noi piese care au coagulat fonduri de colecții muzeale. Intervalul cronologic 1817 – 1947 a fost de altfel definitoriu pentru constituirea colecțiilor de artă transilvăneană, în cadrul cărora cea de pictură se distinge prin originalitate, specificitate și europenitate, potrivit curatorilor expoziției. Din punct de vedere estetic, evoluția picturii moderne a parcurs în Transilvania reperele specifice artei europene, de la neoclasicism, romantism, la realism, „Bidermeier”, naturalism, impresionism, simbolism, „Art Nouveau” / „Jugendstil”, la postimpresionism și la avangardism, modele stilistice succedate sau suprapuse de-a lungul acestei perioade.

Rudolf Schweitzer Cumpăna (1886-1975) – Strada la Sibiu Anii 1930, Colecția MNB

Dezvoltarea și afirmarea picturii moderne în Transilvania s-a desfășurat în strânsă conexiune și interdependență cu ambianța culturală a spațiului internațional, prin intermediul circulației artiștilor și a modelelor cultural-artistice, atât înspre Transilvania, cât și dinspre Transilvania. Potrivit curatorilo, în tot acest timp, arta transilvăneană modernă a ținut o strânsă legătură cu marile centre artistice europene: Viena, Roma, Budapesta, Paris, Berlin, Munchen, fapt care a adus la asimilări și sincronizări care pot fi astăzi văzute cu ajutorul celor aproape 60 de lucrări incluse în expoziție, semnate de: artiști regionali (cu studii și experiență internațională) care au activat în centrele provinciei; artiști regionali care după o perioadă transilvăneană s-au afirmat în străinătate; artiști din afara provinciei care după perioada de formare în centre europene s-au stabilit în provincia intracarpatică; artiști din afara provinciei care s-au stabilit temporar în Transilvania și au contribuit (inclusiv în plan instituțional) la viața artistică regională; artiști din afara provinciei ale căror popasuri transilvane (mai scurte sau mai lungi) sunt documentate de opere de calitate, devenite repere sau modele pentru acest spațiu.

Arthur Coulin (1869-1912) – Femeie cu samovar (1858), Colecția MNB

 

 

Opera Femeie în fața samovarului a fost realizată de pictorul Arthur Coulin în anul 1898, în etapa timpurie a creației sale. Modelul este violonista Olga Fogarascher Coulin, soția sa, care l-a inspirat în întreaga carieră, orientându-i interesul tematic către redarea frumuseții feminine. Femeia este reprezentată într-o atitudine gânditoare, melancolică, care pare să se detașeze de prezent, abordând un mod de reprezentare la modă în epocă, aflat sub influența Simbolismului, conform dr. Iulia Mesea. Detaliile sunt redate cu atenție în manieră naturalistă. La sfârșitul anului 1898, tabloul a fost prezentat publicului, cu prilejul Salonului de Iarnă al Asociației Artiștilor Plastici din Budapesta.

Octavian Smigelschi (1866-1912) – Îngerul morții (1895), Colecția MNB

Octavian Smilgeschi s-a impus ca unul dintre cei mai importanți artiști români în Transilvania sfârșitului de secol XIX și începutului secolului XX, urmând în pregătirea sa același drum ca și ceilalți artiști transilvăneni ai generației. Compoziția Îngerul morții este inspirată dintr-o dramă personală: dispariția prematură a fratelui său Cornel, experiență care l-a marcat profund și l-a influențat în perioada studiilor. Felul în care este interpretat și construit acest motiv de natură simbolistă, amintește de opțiunea pentru teme morbide a lui Gustave Dore și derivă din experiențele sale din acei ani prin Budapesta, Viena, Munchen. Motivul apare în creația sa imediată după 1892 și cunoaște mai multe variante compoziționale, dintre care ultima a fost realizată în ultimii ani ai vieții, potrivit dr. Iulia Mesea. 

Tema celor două lucrări semnate Th. B. Sockl, Aesculap și Hygiea, este inedită pentru pictura transilvăneană de la mijlocul secolului al XIX-lea. Cele două piese sunt de asemenea de remarcat, fiind expuse publicului pentru prima dată într-o expoziție. Ele au fost executate în anul 1851, în scop publicitar, la comanda Farmaciei Molnar, al cărei sediu se află pe actuală stradă a Mitropoliei din Sibiu. Ales de proprietarii farmaciei sau sugerat de artist, subiectul Aesculap și Hygiea este o opțiune firească pentru obiectivul lor. Cele două personaje mitologice, protectoare ale medicinii și farmaciei ofereau un aspect plăcut aspect vitrinei și spațiului de intrare, asigurând metaforic protecția divină, conform dr. Iulia Mesea. Tratată de artist cu toată seriozitatea, comanda a dat astfel naștere uneia dintre puținele scene mitologice create de pictorii din Transilvania până la mijlocul secolului al XIX-lea.

Surse:

http://www.brukenthalmuseum.ro/index2.php/ro/detail/539, accesat la 24 octombrie 2017

Din textele explicative ale expoziției realizate de curatorii expoziției dr. Iulia Mesea şi Dr. Tiberiu Alexa

Lasă un răspuns