Expoziția „Albrecht Dürer, Maestrul Gravurii Renascentiste” la Muzeul Casa Mureşenilor

Nu mai puțin de 114 capodopere, printre care 109 heliogravuri ale lui Amand Durand după Albrecht Dürer, publicate în 1875 de către Biblioteca Națională Franceză, pot fi văzute până pe 2 decembrie la Muzeul „Casa Mureșenilor” din Brașov. Expoziția își propune să conducă vizitatorii prin istoria artei gravurii în cupru, să arate potențialul revoluționar pe care această tehnică de imprimare l-a avut și să exemplifice modul prin care aceste capodopere au rezistat timpului, potrivit organizatorilor expoziției. Tot în cadrul expoziției, vizitatorii mai pot vedea trei gravuri de lemn, primul ceas de Peter Henlein, replica de Diehl ‒ Nürnberg ‒ 1971, și sfera armilară, care ne indică înțelegerea europeană despre univers în perioada renascentistă.

Familia satirului

Albrecht Dürer (1471 – 1528, Nurnberg/ Germania) a trăit într-o perioadă în care s-au petrecut cele mai mari schimbări în istoria lumii, lucru care se poate observa și în creația sa. Viitorul artist s-a născut la 21 mai 1471 la Nürnberg, unde tatăl său se mutase în 1455 de la Ajto (Gyula) din Ungaria. Albrecht a fost al treilea din cei 18 copii ai familiei. În timpul vieții sale Dürer a călătorit în Basel, Colmar, Strasbourg, dar și în Olanda și Italia, unde i-a întâlnit pe Leonardo da Vinci și Raffaello Santi, cu care a legat prietenii pe viață. Deși educat în tradiția gotică, Albrecht a fost atras și de științele noi precum astrologia și medicina, și mai ales de studierea corpului uman pe care încerca să-l deseneze la dimensiunile și proporțiile reale. Precum Leonardo da Vinci, studiază corpul uman pe cadavre, practică total interzisă în acea perioadă, conform informațiilor oferite de organizatori.

Grupul celor patru femei nude
Lenea

Din 1512, începe să se concentreze pe gravuri în lemn și cupru. Încă din tinerețe este susținut de tatăl său, de profesie aurar, ajungând să își dezvolte o tehnică proprie pentru gravura de cupru. Cunostințele tatălui său au fost foarte utile, astfel că liniile fine ale goticului posibile doar cu ajutorul uneltelor și abilităților unui aurar, combinate cu hașuri fine, care aduceau lumina naturală în lucrările de grafică, au dus la o revoluție în artă și chiar în istoria tipăririi, conform organizatorilor expoziției. 

Sfânta Ana și Sfânta Fecioara Maria

Dürer a adus în gravurile sale: forme clasice, perspectiva în descrierea spațiului, descrierea exactă anatomică a corpului uman nud și acea lumină atmosferică specială. În gravurile sale de cupru abordează foarte multe scene religioase. Alegând acest subiect, încearcă să depăsească „misticul” medieval și să prezinte religia într-un limbaj accesibil pentru oamenii obișnuiți. Cunoștințele sale despre tehnica sculpturii în aramă pentru a crea anumite efecte, au fost recunoscute atunci când istoricul de artă italian Giorgio Vasari a descris opera sa astfel: „„Aproape poți vedea cum radiază armura și blana neagră de pe cal”. De asemenea, Erasmus din Rotterdam a scris despre Dürer: „El pictează suflete”.

Iisus Hristos dându-și ultima suflare pe cruce
Sfânta Fecioara Maria încoronată de un înger

Albrecht Dürer a fost în primul rând un artist care a înțeles cum să folosească schimbările petrecute în epoca sa pentru a contribui la noile evoluții și pentru a crea opere de artă eterne. Munca de geniu a acestuia, rolul pe care l-a jucat în istorie și impactul pe care acesta l-a avut asupra artei nordice renascentiste au fost similare cu cele ale lui Leonardo da Vinci. Înflorirea culturală simțită în secolul al XV-lea și la începutul secolului al XVI-lea a fost numită ca „Epoca Dürer”.

Surse:

http://muzeulmuresenilor.ro/2017/10/03/expozitia-albrecht-durer-maestrul-gravurii-renascentiste/

Din explicațiile oferite în cadrul expoziției

Lasă un răspuns