Expoziția „Clepsidra timpului meu. În memoriam Marin Gherasim”

 

Meritul lui Marin Gherasim e de a fi creat o pictură care paradoxal și antinomic se impune ca deopotrivă abstract-geometrică și emoțional fascinantă.” (Nicolae Steinhardt)

Expoziția „Clepsidra timpului meu. În memoriam Marin Gherasim”, organizată în perioada 6 octombrie – 19 noiembrie 2017, la Muzeul de Artă Brașov, este o veritabilă retrospectivă postumă a creației lui Marin Gherasim (1937-2017), individualizată în cadrul picturii românești postbelice prin orginalitatea plastică și încărcătura spirituală puternică. În pictura lui Marin Gherasim elementele arhitecturale (ferestre, firide, capiteluri de sorginte bizantină, abside, porți, turnuri de veghe, vatre) se amestecă cu cele religioase (testamente, personaje biblice: Cain și Abel, Muntele Tabor, cruciați) transformând-o într-o legătură firească între modern, abstract și tradițional. Abordând stiluri precum cel conceptual, simbolist sau expresionist reusește să redea tema centrală a operei sale: memoria/rememorarea.

În anii când la noi se distrugeau biserici, pana în 1989, eu le construiam în chip simbolic în picturile mele. Tema construcției și a deconstrucției, a reconstrucției, a devenit cu timpul tema centrală a picturii mele. În multe din imaginile mele recente coexistă emblema, efigia, arheul constructiv al Absidei și agresiunea asupra ei. Pictez ca să nu se uite. Una din temele mele permanente este cea a memoriei, a rememorării. Știm că din istorie rămâne foarte puțin. Imaginile mele din ultimii 30 de ani sunt „borne” ale unui Drum de edificare, de înălțare, o încercare de pătrundere a acestui mare mister care ne înconjoară, de apropiere de Cel ce S-a jertfit pe sine pentru salvarea noastră, pentru mântuirea noastră. Pe această cale sper ca pictura mea să fie o mărturie a unei deveniri, a aspirației spre a deveni un om îmbunătățit.” (Marin Gherasim)

„Marin Gherasim încearcă să scruteze existența interogând sursele, timpurile mitice cu alte cuvinte, și îi adaugă limbajului o ușoară componentă narativă, iar imaginii o importantă funcție moral-speculativă. Însă, această perioadă în care conceptualismul, expresionismul și un simbolism de o anumită factură coexistă, se succed și se intersectează, va fi depășită repede și se poate observa cu ușurință că nu gestul instinctiv și nici glosele pe marginea unor lumi imaginare îl interesau cu adevărat pe artist. Ele sînt doar forme de contact cu idealitatea, mici tentative de ieșire din real, inclusiv din „realul” imaginației, și de a intra în culturalul acreditat și, de aici, direct în sfera imponderabilă a spiritualului.” (Pavel Șușară)

„Prin Forma Absidei, și prin dubla filiație a Bisericii și a Îmbrățișării, ambele arhetipale, ambele încifrate și filigranate în ea, ajunge Marin Gherasim să creeze conceptul-cadru al artei sale. Este o formă de care nu te mai saturi, care te odihnește și te primenește; o formă prin care te cureți și prin care te înalți; o formă care nu te lasă să te sumețești și care atinge frumusețea cumva în treacăt, discret, mai degrabă ca un murmur decât ca un torent; ca boarea umedă a prospețimii unui firicel de apă, mai degrabă decât ca jerba orgolioasă a cascadei. Contemplată în numeroasele ei întruchipări artistice, văzute ori închipuite de Marin Gherasim, Forma Absidei sădește în fiecare privitor conștiința calmă că trăim într-o lume pe care nu răul o poate distruge, ci numai consimțământul nostru la el.” (Horia-Roman Patapievici)

Marin Gherasim s-a născut la 16 decembrie 1937 în orașul Rădăuți – Bucovina, într-o familie cu adânci rădăcini în satul bucovinean. În anul 1962 absolvă Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucuresti. Între anii 1963 și 1983 este asistent la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. Din 1984 ți până în 1990 lucrează ca istoric de artă în cadrul Institutului de Istoria Artei din cadrul Academiei Române. Din 1990 ocupă postul de profesor universitar la Universitatea Națională de Arte din București. Începând cu 1966 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. În anul 1962 debutează în cadrul Expoziției Orașului București (sălile Dalles). Din 1962 și până în prezent participă la majoritatea expozițiilor anuale, bienale organizate în București, precum și la numeroase expoziții în strănătate, conform organizatorilor expoziției. În 2012 este ales Președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Se stinge din viață pe 27 martie 2017 la București.

Sursă:

http://muzeulartabv.ro/Expozitii_Temporare, accesat la 28 octombrie 2017

Lasă un răspuns