Florile lui Luchian

Mini-expoziția dedicată lui Ștefan Luchian (1868-1916) deschide programul medalioanelor tematice care vor fi incluse periodic în expozițiile permanente ale Muzeului Național de Artă al României. Expoziția cuprinde 11 naturi statice cu flori, menite să pună în evidență stilistica ultimilor ani din creația artistului.

Ștefan Luchian – Albăstrele

Luchian a fost întotdeauna fascinat de flori, însă în ultima parte a vieții, începând din 1908, atunci când boala l-a împiedicat să-și părăsească locuința și aproape să se izoleze, florile devin tematica centrală a creației sale, reușind să redea pe de-o parte frumusețea naturii, iar pe de altă parte să creeze o punte de legătură între lumea reală și cea interioară.

Florile pictate de Luchian sunt adesea cele mai umile, cele care reușesc să crească oriunde precum: maci, albăstrele, tufănele, flori de câmp, garoafe, anemone, trandafiri sau crinzateme. O parte din inspirația pentru această tematică a găsit-o și în arta populară, reușind în unele lucrări, așa cum este Anemone să ofere florilor acel luciu de smalț al vechilor obiecte de ceramică create de maeștri populari. Mai mult decât atât, pentru a sublinia legătura creației sale cu arta populară, foloșeste în compozițiile sale cu flori ulcele tărănești, ilustrate în nuanțe pământii, tocmai pentru a potența efectul de naturalețe al întregii construcții.

Ștefan Luchian – Anemone

Toate tablourile cu flori se caracterizează printr-o prospețime și o strălucire aproape dramatică în constrast cu fragilitatea și perenitatea lor, dar și soliditatea compoziției, acestea fiind voit surprinse în momentul lor de maxima glorie și frumusețe.

A vedea florile lui Luchian fără a ști ce se află în spatele frumuseții lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlăuntrul corolei anemonelor grăuntele de frig, de noapte, care face ca petalele să ardă și mai intens. Despărțirea creației lui Luchian de suferința lui ne-ar priva de cel mai clar exemplu în pictura noastră că suferința nu dă talent, dar pune un om talentat la o răspântie de unde poate ieși un învins sau un învingător”, observa filosoful Octavian Paler.

Ștefan Luchian – Garoafe

Privind cu atenție, florile nu sunt pictate spontan, ci fiecare compoziție în parte este gândită cu atenție, fiecare detaliu este pus la punct, căutând ritmul și armonia, dar și corespondențele care să le ofere o semnificație.

Ștefan Luchian – Vas cu albăstrele
Ștefan Luchian – Trandafiri

Expoziția poate fi vizitată în Galeria de Artă Românească Modernă a Muzeului Național de Artă al României.

Surse:

http://www.mnar.arts.ro

JIANU, I.; POPESCU, M.; Maeștrii picturii românești, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1955

Lasă un răspuns