Gili Mocanu. Singular. Lucrări făcute în America

Lucrări făcute în America, semnate de Gili Mocanu, sunt  picturi în adevăratul înțeles al cuvântului – vopsea pe pânză – un mediu și o tehnică păstrate în ideea de ”a nu crea o și mai mare confuzie” privitorilor. Gili Mocanu nu dorește să se reinventeze prin tehnici noi. Pentru el importantă este truda, zbaterea de a găsi calea să exprime cum simte el Arta. ”Confuzia” produsă de arta contemporană rezidă, după părerea artistului, din multitudinea de propuneri artistice inedite în care mediile și tehnicile folosite sunt tot mai diversificate, folosindu-se aproape orice într-un concept artistic tip performance sau instalație. Arta conceptuală a lui Gili Mocanu vine cu o practică clară, utilizând mediile si instrumentele clasice ale picturii.

Discursul său artistic este o continuare a unui parcurs ”negativ”, ca o întoarcere către punctul zero, o negare, un mers invers, început cu expozițiile sale: Fără titlu (2002), Fără inspiraţie (2003), Fără tehnică (2005), Fără temă (2010), Gili Mocanu a murit (2011). Lucrări făcute în Americ sunt realizate în perioada 2010 – 2011, în timpul unui rezidențiat artistic în America (San Francisco), unde au fost expuse pentru prima dată. Gili are o proprie filozofie despre viață și una dintre ideile sale obsesive este aceea că viața este o mare iluzie. Ori America, în acest context, pentru artist, este exemplul ideal.

Combinația de forme geometrice și text îți amintește cumva de mari panouri publicitare. Ceea ce le susține însă plasticitatea și le oferă condiția de artă este dificultatea de citire a textului realizat invers și de mesaj, în cazul în care acesta există. Alcătuite din forme geometrice repetitive și litere de tipar, singulare și nu legate în cuvânt, mari, clare, frumoase, imaginile din prim plan reprezintă aparența perfecțiunii unei societăți care vinde o imagine construită atent. Realitatea este dincolo de aparențe. Adevărul se află, paradoxal, în fața ta, dar pentru a-l desluși, trebuie să faci efortul de a-l căuta, a-l găsi și a-l înțelege. Scrisul este caligrafic de mână, ca un mesaj intim, adresat ție personal. Gama cromatică redusă la mov cu accente de lumină și umbre, ermetizează spațiul, îl reduce, îl închide. Fundalul întunecat al tablourilor devine simplu background al textului pe care te simți aproape constrâns să-l descifrezi. Aceasta este aventura propusă de artist, căutarea adevărului dincolo de fațade, a sensurilor extrem de criptate uneori, alteori simple, clare și lizibile.

Compozițiile sunt forme ce stau cuminți, aliniate estetic în cadre aerisite. Elementele ce se disting și se profilează din spațiul pânzei sunt reliefate prin contraste puternice de umbre, lumină și culoare liliachie care îți umplu ochii de imagini neașteptat de vii, în ciuda gamei cromatice reduse la o culoare. Efectele obținute cu ajutorul nonculorilor sunt spectaculoase. Linia ascuțită a textelor scrise în oglindă crează iluzia perfectă a tablei scrijelită artistic cu un poanson. Prima impresie este aceea că Gili Mocanu a renunțat la pânză, impresie și mai accentuată în seria din 2011, Gili a murit, în care gama de griuri utilizată crea o puternică iluzie de metal real. Stăpânirea perfectă a tehnicii picturii clasice este plus-valoare adăugată unor concepte inventive.

Privind retrospectiv creația artistului, punctele de reper care îi conferă individualitatea atât de râvnită printre artiști, nu sunt puține. Gili a experimentat și în domeniul muzicii, fără a avea pretenția de compozitor, în poezie( a publicat un volum intitulat Sport), fără a se considera poet. Gili Mocanu este un artist care refuză să meargă în trend. A rezistat tuturor valurilor de ”mode”. Ca parte a generației educate după Revoluție, a refuzat să se lase purtat de valul anticomunist, să profite de deschiderea către occident a subiectelor uzate la maxim care vindeau ”arta”.