Exorcizarea prin artă

Franz Xaver Messerschmidt (1736-1783) – exorcizarea de demonii nebuniei prin artă


Sculptorul german-austriac Franz Xaver Messerschmidt (1736-1783) s-a făcut  cunoscut  în epocă prin talentul cu care realiza busturile  aristocraților și demnitarilor în stil   neo-clasic. 

File:Bust of Emperor Joseph II by Franz Xaver Messerschmidt, Vienna, c. 1765-1770, plaster - Bode-Museum - DSC02931.JPG
Bustul Împăratului Joseph II, Franz Xaver Messerschmidt, Vienna, c. 1765-1770

În  jurul anului 1770 a suferit o cădere psihică gravă cu repercursiuni profunde asupra  muncii artistului. Este perioada în care apar celebrele capete de expresie mult exagerate. În total a creat în jur de 69 de capete de expresie, cu fețele contorsionate în diferite grimase, ce fac trimitere la manifestări ale nebuniei sau la personajele Commediei dell’arte: Un om puternicOmul ÎngrijoratTocmai salvat de la Înec, Omul Vrăjit Un ipocrit și un calomniator Un secret dificil  etc.

Un contemporan  a scris că Messerschmidt i-ar fi mărturisit că, făcând aceste capete, el spera să distrugă spiritele care i-au invadat mintea.  Dacă au fost percepute ca fiind ciudate în vremea sa, astăzi ne sunt extrem de familiare. 

Orice lucru grozav în această lume a fost creat de nebuni„, a scris Marcel Proust. Exemple de  artiști cu tulburări psihice sunt nenumărate și astfel s-a creat impresia destul de răspândită că creativitatea și nebunia sunt legate în mod inextricabil.

Putem alcătui un șir lung de artiști cu ciudățenii comportamentale. Leonardo da Vinci și-a lăsat multe proiecte neterminate.  Se bănuiește o disfuncție a creierului care explică genialitatea pe bucăți, dar care nu-i permitea să vadă ansamblul, scrisul invers poate să nu fi fost o găselniță a genialității sale, ci tot o altă consecință a bolii. Federico Barocci, timp de 50 de ani a lucrat numai două ore pe zi și restul timpului l-a petrecut în agonie, în pat, lăsând în urma sa o colecție impresionantă de lucrări. Acestea sunt cazuri fericite în comparație cu colegii lor suicidari: pictorul manierist Francesco Bassano, într-o frenezie a paranoiei (credea că poliția era după el), a sărit pe fereastră și a murit. Artistul olandez Emanuel de Witte s-a sinucis aruncându-se în apă; Arhitectul Francesco Borromini din cauza unor critici aduse muncii lui: „un ignorant complet, un corupător al arhitecturii și rușinea secolului nostru” (un critic cinic), și-a pus capăt zilelor cu o sabie.

Cazul lui Franz Xaver Messerschmidt este mai putin grav decât în ultimele exemple. Din fericire, perturbarea sa mentală s-a manifestat în artă, în mod special în această serie de busturi bizare prin care sculptorul își descărca toată tensiunea la care era supus psihicul său bolnav. În paralel, a contiuat să lucreze și busturi în același stil clasic care îl consacrase.

Franz Xaver Messerschmidt - Marie Terezie, kol. 1760
Maria Tereza, Franz Xaver Messerschmidt, 1760

Messerschmidt s-a născut într-un mic oraș din Bavaria și a studiat sculptura la Munchen. La 18 ani a intrat la Academia de Arte Frumoase din Viena, unde a fost remarcat de mentorul său Martin van Meytens, care a fost și pictor oficial al curții habsburgice. Datorită influenței maestrului van Meytens, care a intuit talentul tânărului artist, a primit comisioane pentru portrete imperiale, inclusiv două pentru împărăteasa Maria Theresa.

Din dorința de perfecționare, a călătorit la Roma pentru a se cufunda în studiul sculpturii clasice  și în special portretisticii romane republicane. După această experință, ca majoritatea artiștilor contemporani lui, și-a schimbat stilul de la baroc-rococo până la neo-clasicism.

În timpul ce lucra la două busturi ale teoreticianul vienez Franz von Scheyb, prieten apropiat al lui van Meytens și celălalt, sculptat din alabastru, al lui Gerard van Swieten, medicul Mariei Tereza, a fost angajat să predea la Academie, înțelegându-se că va moșteni poziția de profesor de sculptură odată ce un coleg senior s-ar fi retras. Un viitor strălucitor părea sigur. Dar totul s-a năruit într-o clipă si zvonuri despre o cădere psihică a pus capăt carierei sale la Academie. Există multe ipoteze, unele cu adevărat bizare care vorbesc de contactul cu societăți secrete din care a ieșit cu aceste sechele psihice. Avea halucinații, vedeau fantome, auzea voci. Când Academia i-a oferit o pensie compensatorie și i-a refuzat dreptulde a preda, furios a respins orice act de ”caritate” și a părăsit Viena pentru totdeauna.

S-a retras  în Bratislava, unde s-a prăbușit în deznădejde,  pentru o vreme, la un frate mai mic. Apoi a găsit o casă și un studio proprii. În Viena el începuse deja să  producă capetele de expresie. În Bratislava a continuat.

Unele sunt în mod evident autoportrete; altele ar fi putut fi modelate după fețele unor localnici, iar altele sunt fantezii. Aproape toate sunt marcate de contorisiuni faciale. Într-un autoportret, Messerschmidt rânjește atât de înspăimântător, încât ochii lui sunt în întregime îngropați în riduri. Într-un al doilea autoportret, hilaritatea agresivă a dispărut; trăsăturile sale sunt îmbinate și răsucite într-un aspect de frică adâncă. Un alt bust are privirea vehementă sub sprâncenele groase, lipite. Acest bust a fost denumit în mod tradițional Bătrânul soldat, dar niciuna dintre denumiri nu a fost dată de  Messerschmidt însuși. Busturile au fost numite după moartea sa, iar cele mai multe nu par a descrie cu acuratețe expresia redată de autor.

Această sculptură a primit numele de The Shamrock, cu eticheta moralizatoare a unui ipocrit și calomniator. În fapt pare a fi bustul unui  bărbat în vârstă, care privește în jos cu bărbia presată într-un guler de riduri la gât, cu ochii  închiși și gura strânsă, ca și cum ar fi pierdut, chiar prins într-o profundă auto-reflecție,  

În 1781, jurnalistul Friedrich Nicolai l-a vizitat pe Messerschmidt și la întrebat ce l-a determinat să creeze acele busturi stranii. Artistul a explicat că a fost chinuit periodic de spirite malefice. Prin exteriorizarea și imprimarea expresiilor de emoții extreme în sculpturile sale, spera să prindă în captivitatea materiei  spiritele și astfel să le îndepărteze de la sine.

Este tentant să-l vezi pe Messerschmidt în Bratislava ca un outsider, izolat. Dar nu era așa. Reputația sa, ca un fost sculptor la curtea vieneză, i-a adus o nouă clientelă de prestigiu, astfel, în același timp cu  ciudatele capete de caracter, lucra și  portretele aristocratice.

Imagini pentru Albert de Saxe-Teschen Franz Xaver M
Albert Casimir of Saxony, Duke of Teschen 1777-1780 – (Bayerisches Nationalmuseum)

Aceste portrete târzii reprezintă o combinație fascinantă de precizie și exagerare. El îl descrie pe ducele Albert de Saxe-Teschen, unul dintre ginerii Mariei Theresa, cu ochii măriți, exoftalmici, cu o bărbie anormal de mare și buza superioară proeminentă.

Capetele de expresie au creat artistului renumele de ciudat. După moartea sa, la vârsta de 47 de ani, un grup de peste 40 de busturi a fost vândut și transportat la Viena și expus, însoțit de nume adăugate și o broșură, ca o atracție de spectacol de circ. Apoi, treptat, odată cu modificările gusturilor, au intrat unul câte unul în colecții private sau muzee, fiind evaluate cel mai recent ca precursoare ale picturii germane expresioniste din secolul al XX-lea.

Astăzi, busturile lui Franz Xaver Messerschmidt sunt deseori prezente în expoziții internaționale de artă modernă deoarece se potrivesc cu ușurință în contextul unei arte contemporane care caută cu insistență neobișnuitul.  

 

 

 


Surse Online: 

  • http://www.artnet.com/magazineus/features/kuspit/franz-xaver-messerschmidt10-7-10.asp
  • http://www.getty.edu/art/exhibitions/messerschmidt/character.html
  • http://accademiacarraradisegno.blogspot.ro/201Emotia în artă
  • http://www.nytimes.com/2010/09/17/arts/design/17messerschmidt.html

Lasă un răspuns