Istoria tapetului în artele decorative

Din hârtie sunt făcute multe tipuri de tapet. Unele tipuri sunt mai fine, altele mai groase, în culori maronii sau albăstrui cu diverse modele menite să se potrivească unei locuințe; sunt foarte frumoase și transformă aspectul unei case obișnuite într-unul elegant.1

Deși este unul dintre cele mai des întâlnite și îndrăgite obiecte de decor în zilele noastre, tapetul are o istorie veche de câteva mii de ani, în care a suferit nenumărate modificări până să ajungă la forma pe care o cunoaștem astăzi. Tradiția de a decora pereții a început la egipteni și romani care pictau pereții locuințelor. Secole mai târziu, în climate mai reci, oamenii acopereau pereții cu materiale textile, iar în familiile mai înstărite aceleași materiale erau fine și scumpe. Însă, putem spune că tapetul a apărut pentru prima dată în China din două motive foarte importante: locuitorii acestei țări au fost cei care au inventat hârtia și tot ei au fost primii care au început să lipească pe pereți hârtie de orez. În 105 d.Hr., la curtea împăratului chinez, Cai Lun a inventat o modalitate de a fabrica hârtie din coajă de copac, în special dud, fibră de in, cânepă sau chiar textile mai vechi care apoi era decorată. Modelul cel mai întâlnit prezenta motive florale, păsări rare și peisaje minunate, toate realizate manual. Undeva pe la mijlocul secolului al VIII-lea, câțiva prizonieri chinezi care cunoșteau tainele preparării hârtiei, spun secretul arabilor, care vor răspândi modul de fabricare în toată zona Orientului Mijlociu. Până în secolul X, arabii reușesc să înlocuiască fibrele textile cu lemn sau bambus, fabricând o foaie și mai fină de hârtie, care era mult superioară din punct de vedere calitativ. Tipul de imprimare aplicat în acest caz este foarte posibil să fi fost cel folosit de chinezi, încă din secolul al V-lea.

În timpul secolului al XII-lea, tehnica fabricării hârtiei s-a răspândit și în Europa. Primele bucăți de hârtie imprimate reprezentau suveniruri religioase, cunoscute astăzi sub numele de „helgen”. Cea mai veche, despre care se cunosc câteva date, este o ilustrație a Fecioarei Maria care datează din 1418 și se află la Biblioteca Regală din Bruxelles. Jean Bourdichon a „pictat” 50 de role de hârtie cu îngeri, pe un fundal albastru pentru Louis al XI-lea, începând cu anul 1481. Regele ordonase crearea unui tapet portabil pentru că dorea să îl ducă cu el dintr-un castel la altul. Au mai existat și alte comenzi de acest gen care au venit din partea unor oameni înstăriți ai vremii, însă nu se poate spune că tapetul a existat cu adevărat înainte de inventarea tiparniței, cel puțin în forma pe care o știm astăzi.

Jean Bourdichon

Tapetul a fost și un substitut ieftin pentru tapiserie și lambriuri. Unii istorici cred că folosirea tapetului datează din anii 1400. La început a fost creat pentru a decora pereții din lemn și a fost introdus pentru prima dată în Anglia de meșteșugarii flamanzi. Lucrările decorative erau inițial pătrate mici, cu imagini imprimate ce erau apoi colorate manual. Tapetul manufacturat în diferite tehnici de imprimare a apărut și și-a câștigat popularitatea în Europa în perioada renascentistă, mai ales în rândul elitei societății. De altfel, acest lucru era obișnuit în rândul acestei categorii sociale care își decora pereții, atât cu picturi, dar și cu tapiserii textile produse manual, având diverse desene, modele și culori. Tapiseriile nu numai că decorau încăperile prin culoarea și desenele lor, dar și asigurau un strat izolator între pereții reci și interiorul camerei. Totuși, aceste tapiserii erau extrem de scumpe, doar elita celor înstăriți putând să și le permită. Elita de mijloc, în imposibilitatea de a cumpăra aceste tapiserii, fie din cauza prețului foarte ridicat, die din cauza perioadelor marcate de instabilitate politică, precum războaiele, au apelat la tapet pentru decorarea camerelor.

Primul fragment de tapet fabricat în Europa, care mai există și astăzi, a fost găsit pe bârnele clădirii colegiului Lodge of Christ din Cambridge, Anglia, și datează din anul 1509. Este de inspirație italiană și este imprimată pe spatele unei proclamații emisă de Henri al VIII-lea. Tapetul din primele decade ale secolului al XVI-lea se distinge de cele din alți ani. Acesta reprezenta în special motive florale. După extinderea sa în Anglia, tapetul s-a răspândit cu repeziciune și în casele altor europeni. Tapetul era în mod frecvent lipit pe pereți, practică mai des folosită decât înrămarea lui, și compus din mai multe foi mari care puse una lângă alta formau desenul original. Mulți artiști importanți ai vremii au realizat, pe lângă picturide dimensiuni impresionante și picturi ornamentale destinate folosirii ca tapet. Cel mai cunoscut a fost Albrecht Durer, al cărui tapet – lucrare Arcul de Triumf a fost comandată de Împăratul Maximilian I și a fost finalizată în 1515. Lucrarea avea dimensiuni de 3,57 pe 2,95 metri, și era confecționată din 192 de foi. Prima ediție a acestui tapet a fost produsă în 700 de copii, colorate manual, fiind destinat decorării palatelor elitei, dar mai ales instituțiilor puterii. Dintre acestea foarte puține au supraviețuit, dar modelelor sunt cunoscute și astăzi, având o pondere de repetabilitate destul de mare în decursul anilor.

Albrecht Durer – Arcul de Triumf (1515)

În acea perioadă, Anglia și Franța au fost lideri în producția de tapet la nivel european. Acesta a devenit extrem de popular odată cu excomunicarea lui Henry al VIII-lea de Biserica Catolică, în contextul în care aristocrația engleză importa tapiserii din Flandra și Arras, iar odată cu acest eveniment a scăzut comerțul cu partea continentală. Fără tapiserii, elitele au găsit un substitut, tapetul. În timpul Protectoratului sub Oliver Cromwell, fabricarea tapetului a fost văzută ca un element frivol de guvernul Puritan, și prin urmare oprit. În urma încoronării lui Carol al II-lea, aritocrația englezească a început din nou să folosească tapetul. Regimul lui Cromwell a impus o cultură destul de drastică, iar după moartea sa populația înstărită a început să cumpere elemente de decor confortabile care fuseseră interzise de guvernul puritan.

Prima asociație a celor care lipeau tapetul pe pereți a fost înregistrată în Franța, în anul 1599. În 1675, Jean-Michel Papillon, un gravor francez considerat inventatorul tapetului, a început să realizeze fâșii de hârtie cu modele care se „potriveau” când erau lipite una lânga alta. Acesta poate fi considerat începutul tapetului modern . Cel mai vechi exemplu de tapet care mai există și astăzi se află în Worchester și a fost realizat în jurul anului 1680.

Jean-Michel Papillon

Metodele de manufactură dezvoltate de britanici au fost importante, iar produsele care ieșeau din atelierele din Londra secolului al XVIII-lea erau foarte la modă. La început, cei care doreau să fie în ton cu ultimele tendințe comandau modele de tapet pictate manual, care imitau elemente arhitecturale, sau materiale precum marmura sau stucaturile; în timp însă, tapetul s-a impus prin calitățile sale, nu numai pentru aspectul vizual. De cele mai multe ori li se adăugau margini împletite sau bucăți de pânză, iar tapetul care imita catifeaua era foarte popular.

În 1712, în timpul domniei Reginei Anne, a fost introdusă o taxă pe tapet, care nu a fost desființată până în anul 1836. Până în secolul al XVIII-lea, Marea Britanie a fost unul dintre cei mai mari producători de tapet, ce exporta cantități mari către Europa continentală, tapet care era accesibil și clasei de mijloc. Totuși, acest comerț a fost perturbat serios în 1755 de către Războiul de Șapte Ani și mai târziu de războaiele napoleoniene.

Jean-Baptiste Reveillon

În anul 1748, Ambasadorul Angliei în Franța își decorează salonul de primire cu tapet cu catifea în relief, urmând ca acest model de tapet să lanseze o nouă modă. În 1760, Jean-Baptiste Reveillon angajează designeri pentru a produce tapet de mătase și tapet textil, modele ce intrau în categoria luxului. În 1763, Jean-Baptiste Pillement inventează folosirea în tapet a cernelurilor ușoare, ceea ce face posibilă apariția picturilor murale sub formă de tapet; desene mari panoramice, care au relansat tapetul în decorațiuni interioare. În 1783, este lansat modelul de tapet cu flori de crin regale. Desenele din secolul al XVIII-lea includeau vederi panoramice ale arhitecturii antice, peisaje exotice și subiecte pastorale, precum și modele repetitive de flori stilizate, oameni și animale.

Jean-Baptiste Pillement

Francezul Christophe-Philippe Oberkampf a inventat mașina care putea imprima hârtia de tapet, iar compatriotul său, Nicholas Louis Robert a descoperit modul în care să realizeze o rolă de tapet continuă. Această posibilitate oferea acum perspectiva unor modele noi și a unor nuanțe frumoase, care puteau fi afișate pe scară largă în sufrageriile din Europa. În 1778, Louis al XVI-lea a emis un decret conform căruia lungimea unei role de tapet trebuia să aibă în jur de 1 metru.2

Tapetul de o calitate superioară realizat în China a devenit disponibil în ultima parte a secolului al XVII-lea; acesta era în întregime pictat manual și de obicei foarte scump. Poate fi încă văzut în camere în palate și case importante, precum Nymphenburg Palace, Palatul Łazienki, Chatsworth House, Templul Newsam. Acesta are dimensiuni de până 1,2 metri lățime. Producătorii englezi, francezi și germani l-au imitat de obicei, începând cu un contur imprimat și apoi colorat de mână.

Tapetul a fost adus în America în anul 1793, iar primul care a început să îl fabrice a fost Plunket Fleeson. La început, coloniștii au copiat moda europeană, adoptând o gamă variată de modele, de la cele neoclasice, la cele florale. În scurt timp au apărut firme care imprimau modele patriotice.

Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, moda pentru tapetul cu model pitoresc a reînviat în Anglia si Franța, ceea ce duce la unele panorame enorme, la fel ca cea din 1804, formată din 20 de benzi, numită „Sauvages de la Mer du Pacifique”, realizată de artistul Jean-Gabriel Charvet pentru constructorul francez Joseph Dufour, care ilustra călătoriile Căpitanului Cook. Aceasta a fost cel mai mare model panoramic din timpul său și a marcat înflorirea unei industrii franceze în imagini de fundal panoramice. Dufour a înregistrat un succes aproape imediat din vânzarea acestor documente și s-a bucurat de un comerț prosper cu America. Stilul neoclasic prezent în foarte multe clădiri din America acelei perioade a favorizat, de asemenea, creșterea comerțului de tapet.

Jean-Gabriel Charvet- Sauvages de la Mer du Pacifique

Pe lângă Joseph Dufour et Cie și alți producători francezi de tapet cu imagini panoramice pitorești (trompe l’oeil), precum Zuber et Cie au exportat produsul lor în Europa și America de Nord, ajungând chiar să fie folosit în Salonul Diplomatic de la Casa Albă. Printre lucrările lui Zuber et Cie, clasificate drept „monument istoroic”, se numără peisajele panoramice precum: „Vue de l’Amérique Nord”, „Eldorado Hindoustan” sau „Isola Bella”.

Salonul Diplomatic – Casa Albă

În timpul războaielor napoleoniene, schimburile comerciale dintre Europa și Marea Britanie s-au restrâns foarte mult, rezultând o scăderea treptată a industriei de tapet din Marea Britanie. Cu toate acestea, la sfârșitul războiului s-a format o cerere masivă în Europa pentru mărfurile britanice care au fost inaccesibile în timpul războaielor, inclusiv pentru tapetul ieftin, plin de culoare. Dezvoltarea tipografiilor în Marea Britanie în 1813 a permis producătorilor de tapet în serie să reducă substanțial prețul, făcându-l accesibil pentru clasa muncitoare. Tapetul s-a bucurta de o explozie de popularitate în secolul XIX, fiind văzut ca o modalitate ieftină și foarte eficientă de decorare a camerelor înghesuite și întunecate ale clasei muncitoare. Cu toate acestea a rămas relativ puțin utilizat în clădirile publice, tapetul cu model fiind în general evitat în astfel de locuri. Perioada victoriană, în general, a fost propice pentru răspândirea tapetului în locuințe, mai ales a modelelor foarte încărcate. Artizani precum Louis Comfort Tiffany și William Morris, cu peisajele făcute de ei – imprimate manual pe tapet, prin metoda blocurilor de lemn – și-au câștigat popularitatea în curentul Art Nouveau.

De la începutul secolului XX, tapetul s-a impus ca una dintre cele mai populare obiecte de uz casnic din întreaga lume occidentală. Producătorii au folosit creațiile unor artiști precum Andy Warhol în realizarea modelelor. Mai mult, anii ’20 sunt numiți și epoca de aur a tapetului, pentru că în acea perioadă s-au vândut mai mult de 400 de milioane de role. Odată cu inventarea în 1931 a presei tipografice, tapetul a devenit un produs foarte accesibil ca preț și extrem de popular.

Andy Warhol – Marilyn Monroe

Dupa cel de-al doilea Război Mondial, întreaga industrie a tapetului a cunoscut o adevarată revoluție, datorită apariției plasticului, care oferea rezistență, durabilitate și era ușor de spălat. Secolul al 19-lea a reînviat tapetul ca element important în decorațiunile locuințelor și practic a dus câte un model de tapet în fiecare casă, aducând lumina și culoare în încăperi. Totuși în 1980 odată cu aparitia vopselelor de zugrăveală, tapetul a intrat într-un con de umbră în Europa. În America de Nord, cultura bazată pe tapet a ramas de baza pentru decorațiunile locuințelor construtite cu elemente ușoare, menținând dezvoltarea și progresul industriei. După 2000, tapetul a revenit în moda decorațiunilor interioare, beneficiind de culori, desene și texturi extrem de complexe, sofisticate și pline de personalitate.

Surse:

http://www.trendesign.ro/tapetul-decoratiunea-seculara-cu-o-mie-de-fete/ accesat la 27 noiembrie 2017

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1162506-istoria-tapetului.htm accesat la 27 noiembrie 2017

http://www.artline.ro/O-scurta-istorie-a-tapetului-22455-1-n.html accesat la 27 noiembrie 2017

http://www.ka-international.ro/blog/tag/istoria-tapetului/ accesat la 27 noiembrie 2017

https://en.wikipedia.org/wiki/Wallpaper accesat la 27 noiembrie 2017

http://www.thevictorianemporium.com/publications/history/article/history_of_wallcoverings accesat la 27 noiembrie 2017

http://bibliodyssey.blogspot.ro/2014/05/the-decorative-use-of-wallpapers.html accesat la 27 noiembrie 2017

Surse foto:

http://bibliodyssey.blogspot.ro/2014/05/the-decorative-use-of-wallpapers.html accesat la 27 noiembrie 2017

https://wallpapersafari.com/antique-oriental-wallpaper/ accesat la 27 noiembrie 2017

https://www.flickr.com/photos/28433765@N07/4422967716 accesat la 27 noiembrie 2017

http://www.britishmuseum.org/whats_on/exhibitions/d%C3%BCrers_paper_triumph.aspx accesat la 27 noiembrie 2017

https://de.wikipedia.org/wiki/Jean-Michel_Papillon accesat la 27 noiembrie 2017

https://www.zazzle.de/antike+tapete+postkarten accesat la 27 noiembrie 2017

http://rossopontormo.com/visioni-cina-porcellana-artiglieria/ accesat la 27 noiembrie 2017

https://www.artfund.org/what-to-see/museums-and-galleries/chatsworth-house accesat la 27 noiembrie 2017

https://en.wikipedia.org/wiki/Jean-Gabriel_Charvet accesat la 27 noiembrie 2017

https://historyarchive.wordpress.com/2013/10/30/white-house-wallpaper-came-from-house-waiting-to-be-demolished/ accesat la 27 noiembrie 2017

http://www.victorian-era.org/victorian-era-wallpapers.html accesat la 27 noiembrie 2017

http://flashlarevista.com/content/andy-warhol-wallpapers-marilyn.html accesat la 27 noiembrie 2017


Note:

1John Houghton în cartea sa apărută în 1669 sub titlul „Îmbunătățirea condițiilor de creștere a comerțului”.

Lasă un răspuns