Muzeul Nicolae Minovici – primul muzeu bucureștean de artă populară

Supus unui amplu proces de restaurare, atât al construcției, cât și al obiectelor expuse și respectând proiectul expozițional gândit de donatorul său în urma cu mai bine de 100 de ani, Muzeul „Nicolae Minovici” poate fi vizitat începând cu luna octombrie 2017. Deschis prima oară pentru public în anul 1906, „muzeul de artă națională” reprezintă un etalon al muzeografiei memorialistice pentru spaţiul urban.

Colecția muzeului a fost realizată treptat de către Nicolae Minovici, prin achizițiile sale făcute între anii 1900 și 1941. Cele mai numeroase obiecte sunt costumele de port din regiunile Suceava, Ilfov-Vlaşca, Argeş; ţesături din Oltenia. Ceramica este reprezentată prin toate zonele etnografice ale României de azi, însă, şi centre de olărit dispărute precum Bîrsa (Arad) sau Sf.Troiţă. Colecţia mai cuprinde icoane pe sticlă din Ardeal; piese vestimentare şi accesorii; ouă încondeiate, adunate din întreaga ţară, dar şi lucrări ale artei interbelice semnate Eustaţiu Stoenescu, Arthur Verona, Bednarik, Costin Petrescu etc, potrivit muzeografilor muzeului.

În demersul său de a înființa un muzeu particular pentru colecția sa, Nicolae Minovici a primit sprijinul arhitectului Cristofi Cerchez, pentru ridicarea unui imobil original la marginea nordică a Bucureștiului, fiind una dintre primele construcții în stil neoromânesc din București, ridicată între anii 1905-1906, după modelul hulei oltenești. Arhitectul va integra în realizarea fațadei și câteva elemente specifice lui Ion Mincu, precum medalioanele în oglindă. Tocurile ușilor sunt incizate cu motivul frânghiei și rozetei, simbol solar cu rol apotropaic, iar fresca din camere este realizată sub forma unei benzi care încercuiește pereții pentru a reproduce bordura scoarței. Vila era înconjurată de o grădină în stil 1900 la care și-a adus aportul şi sculptorul decorativ Wilhelm August von Becker, între anii 1911-1913.

Fiecare cameră din actualul muzeu poartă o denumire care reflectă întrebuințarea obiectelor expuse. Capela care a fost refăcută întocmai după fotografiile lăsate de Nicolae Minovici și include patru icoane de lemn brâncovenești din secolul al XVIII-lea, dar și obiecte de metal lucrate într-un atelier de secol XX. Colecția de artă plastică este expusă într-o cameră numită Dormitor, iar în Sufragerie sunt expuse obiecte ce țin de veselă, dar și peste 200 de ouă încondeiate, considerate un simbol al perfecțiunii, belșugului și fecundității.

Nicolae Minovici (Sursa: adevarul.ro)

Născut într-o familie săracă, după ce tatăl risipise întreaga avere, Nicolae Minovici îi va urma pașii fratelui său mai mare, Mina Minovici, în ceea ce privește cariera în domeniul medical. Deși la început aspiră la o carieră artistică, înscriindu-se la Școala de Belle Arte, la insitențele fratelui său, renunță și se înscrie la Facultatea de medicină, urmând să devină doctor în medicină la Paris. În tot timpul carierei sale medicale își va alterna activitatea cu grija socială pentru cei mai puțin norocoși. Astfel, Nicolae Minovici înființează în 1906 Societatea Salvarea, precursoarea ambulanței de astăzi, folosind la vremea respectivă căruțe, în 1937 înființează primul spital de urgență din România și al doilea din Europa, iar între anii 1933-1940 este directorul Institutului Medico-Legal. De numele său sunt legate și primele cercetări în domeniul criminalisticii în România, realizând importante studii despre spânzurare. Tot Nicolae Minovici este autorul primului manual de medicină legală. Acesta se stinge din viață în anul 1941, din cauza unui cancer laringian, nu înainte ca în anul 1937 să-și doneze colecția alături de proprietatea aferentă, Comunei Bucureştilor.

Surse:

http://www.muzeulbucurestiului.ro/muzeul-nicolae-minovici.html, accesat la 4 decembrie 2017

Sursa foto cover: https://www.facebook.com/pg/MuzeulNMinovici/photos/?ref=page_internal

Lasă un răspuns