Oraşul românesc, între modernizare şi patrimoniu

 

Contextul actual

La nivel global, în ultimul deceniu am remarcat o anumită preocupare a populaţiei urbane, care devine din ce în ce mai pronunţată, în ceea ce priveşte calitatea mediului construit, a celui locuit, precum şi a mediului înconjurător.

În paralel cu aceste preocupări, mediul urban este într-o continuă mişcare şi schimbare, iar mediul urban din România se confruntă în prezent cu o etapă evidentă de dezorganizare la acest nivel. Încă nu putem afirma că extinderea urbană se face conform unor planuri riguroase şi întruneşte anumite standarde legate de planificarea teritorială, funcţionare corespunzătoare sau încadrare stilistică a clădirilor.

Ne confruntăm, aşadar, cu numeroase exemple de extinderi necontrolate ale suburbiilor, care se transformă în nişte zone urbane sau urbanizate, fără însă a se putea numi oraşe, fenomen ce a devenit reprezentativ pentru perioada pe care o parcurgem. Aceste spaţii cu un statut incert, aflate la marginea oraşelor, dar totuşi fără a aparţine de acestea din punct de vedere administrativ ar trebui incluse, de asemenea, în planurile administraţiei de dezvoltare sustenabilă.

    1. Imagine a cartierului rezidential Cosmopolis, la marginea Bucurestiului

Totodată, în interiorul oraşului remarcăm o serie de intervenţii arhitecturale necontrolate, care variază de la inserţii în situri protejate realizate necorespunzator, până la restaurări sau modificări ale unor clădiri de patrimoniu, care se fac fără a respecta principiile minimale de realizare a acestui tip de lucrări. Acestea duc la fragmentări sociale şi spaţiale, precum şi la o deteriorare drastică a calităţii mediului urban şi a zonelor rurale adiacente.

În acelaşi timp, suntem martorii unor degradări ireversibile pe care multe dintre cladirile valoroase declarate monumente istorice le suferă, fără a se putea interveni pentru salvarea lor, având un regim juridic incert, ori pentru că lipsa interesului ori a suportului financiar sunt alte piedici în începerea unor lucrări de conservare şi restaurare.

   2. Palatul Cazzavillan, Bucuresti

De aceea, discuţia asupra dezvoltării oraşului nu ar trebui să se limiteze doar la soluţii imediate legate de infrastructură, servicii sociale sau asigurarea prosperităţii, ci ar trebui să acorde o mai mare atenţie patrimoniului construit, conservării şi revalorificării acestuia.

Direcţii de intervenţie 

O administrare sustenabilă presupune o anumită capacitate şi abilitate a factorilor de decizie administrativi de a stabili o serie de măsuri care să facă posibilă atingerea unor obiective ale politicii urbane, bazându-se pe anumite mijloace tehnologice contemporane ce fac posibilă dezvoltarea şi sprijinul comunităţilor locale.[1] În acest sens, se pune tot mai mult accentul pe ideea de sustenabilitate, sau de dezvoltare durabilă, ceea ce înseamnă un tip  sau o formă  de  dezvoltare  economică  ce asigură  satisfacerea cerinţelor prezente de consum fără a le compromite sau prejudicia pe cele ale  generaţiilor viitoare.[2] Miza acestei noţiuni devine astfel descrierea şi cercetarea modurilor de dezvoltare economică cele mai capabile să menajaze marile echilibre naturale, ceea ce – sub presiunea publică – a devenit obiect de preocupare politică. Presupune, desigur, şi o transformare profundă a mentalităţilor, iar abordările ecologice ar trebui să ia locul abordărilor economice clasice.[3]

Dezvoltarea necontrolata a anumitor zone ale oraselor si in special a suburbiilor nu reprezinta un pas inainte catre modernitate, ci doar o incercare de suprafata de a tine pasul cu anumite aspecte ale societatilor occidentale, sustinuta de interesele economice ale unor grupuri. Toate acestea genereaza adeseori rezultate mai mult sau mai putin previzibile, ca urmare a lipsei unei analize aprofundate in ceea ce priveste directiile de dezvoltare, precum crearea de aglomerari, suprasolicitarea retelelor de resurse si aparitia fenomenului de alienare.

         3. Imagine cotidiana la orele de varf a pasajului Pipera-Tunari

Ne dorim oraşe moderne, care să ne asigure confortul necesar pe mai multe paliere, aspirăm la o imagine contemporană, care să reprezinte atât tradiţiile specifice ale zonei, precum şi dimensiunea tehnologică a epocii pe care o străbatem. Acest deziderat nu poate fi atins, însă, fără a acorda atenţie aspectului cultural şi estetic, care oferă identitate oraşului în sine, dar care îi face pe oameni să se regăsească în acel loc şi să se simtă reprezentaţi şi legaţi de oraşul în care locuiesc. În acest sens, există o serie de aspecte cărora este necesar să le acordăm importanţă:

Acţiuni în vederea controlului mediului construit şi natural

Ridicarea de clădiri în mod necontrolat, fără respectarea unor reguli de conformare şi de integrare în sit reprezintă în prezent una dintre cele mai evidente probleme pe care le remarcăm în mediul urban românesc. Lipsa unor criterii şi a unor studii amănunţite realizate în timpul procesului de proiectare conduc la rezultate defavorabile din punctul de vedere al imaginii urbane.

      4. Insertie contemporana in tesut traditional in zona Parcului Carol

Poate că o atitudine contextuală este necesară în ceea ce priveşte inserţiile urbane în situri istorice, care să genereze o mai mare grijă pentru mediul în care se intervine. Un anumit tip de  lectură a sitului, care poate lăsa loc şi pentru interpretări şi poate exclude părţile analitice care nu sunt neapărat semnificative; devine o interpretare a sitului, iar calitatea acestei interpretări dă şi o parte din măsura calităţii proiectului.[4]

Astfel, controlul asupra mediului construit este o acţiune care poate porni în primul rând de la arhitect, înainte de a fi impus de autorităţi. Dacă proiectantul dezvoltă o anumită capacitate de înţelegere a sitului şi reuşeşte să realizeze o analiză detaliată a sitului, el va descoperi care sunt funcţiunile necesare acestuia, dar şi forma pe care construcţia va trebui să o aibă. Aşadar, acest tip de descoperire şi de lectură a sitului poate determina atât o temă de proiectare, dar şi o strategie în timp, care să anticipeze modul de dezvoltare si de utilizare ulterioară a programului de arhitectură. În acest mod, o atitudine contextuală se poate transforma de la o modalitate de interpretare şi cercetare la un fundament al proiectului de arhitectură[5]

Redescoperirea, protecţia şi revalorizarea patrimoniului

Patrimoniul construit reprezintă una dintre priorităţi în majoritatea oraşelor occidentale, care au înţeles potenţialul cultural şi economic al acestuia. Atât administraţia cât şi societatea civilă fac eforturi susţinute pentru salvarea şi conservarea clădirilor reprezentative, fapt ce face parte dintr-o abordare sustenabilă la nivel urban.

Este necesar să acordăm importanţă trecutului şi să putem găsi o modalitate corectă de raportare la acesta. Avem nevoie de specialişti capabili să descopere clădirile valoroase şi să intervină în mod corespunzător în ceea ce priveşte lucrările de restaurare şi de revalorizare a acestora. În lipsa unor direcţii clare de acţiune şi a unor politici ce vizează patrimoniul cultural nu putem spune că discutăm despre principiile unui oraş inteligent.

                     5. Imobil Str. Gen. Budisteanu, restaurat de biroul de arhitectura Starh ( arhitecti Iulia si Florian Stanciu)

Respectul pe care îl arătăm trecutului şi valorilor sale este cel care vorbeşte mult despre o societate, despre cultura şi interesele sale. Atunci când oraşul devine un spaţiu necontrolat, unde mediul construit se dezvoltă într-un mod arbitrar, fără a ţine cont de contextul existent, de norme şi de principii estetice, acesta devine un tărâm al haosului, al lipsei de repere, imposibil de apropriat de către locuitori.


Bibliografie:

CHOAY, F. – Alegoria patrimoniului, Bucureşti, 1998

DUBINA, Dan, CIUTINA Adrian, UNGUREANU, Viorel, Dezvoltarea durabilă în mediul construit, în Buletinul AGIR, Nr. 2-3/ 2010, aprilie, septembrie

PARSONS, Ruth, New Design in Historic Settings, Architecture+Design Scotland, Edinburgh, 2010

PĂCEŞILĂ, Mihaela, COLESCA Sofia Elena, Oraşele inteligente: perspectivă de ansamblu şi implicaţii politice, în  Cercetări practice şi teoretice în Managementul Urban, Anul 2, Nr. 5, 2007

SEMES, Steven, From Contrast to Continuity: A New Preservation Philosophy, 22 oct. 2009, http://www.planetizen.com/node/41351

Recomandări UNESCO privind peisajul istoric urban, http://oar.squarespace.com/documente-internationale/2012/1/24/recomandarile-unesco-privind-peisajul-istoric-urban.html

ZAHARIADE, AM., Note de curs, Arhitectura, Context, Peisaj, UAUIM, 2005-2006

Sursele imaginilor:

1. http://www.magazinuldecase.ro/ansambluri-rezidentiale-bucuresti/471-cosmopolis-apartamente/

2. https://www.vice.com/ro/article/mga5dq/temisana-nr-2-4-sau-palatul-luigi-cazzavillan

3. http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/social/bucuresti-trafic-restrictionat-la-pasajul-pipera-88240.html/

4. http://www.bucharestdailyphoto.ro/photos/2009/08/IMG_8518.JPG

5. http://outsideart.org/wp-content/uploads/2016/09/5-6.jpg

 

[1] Mihaela Păceşilă, Sofia Elena Colesca, Oraşele inteligente: perspectivă de ansamblu şi implicaţii politice, în  Cercetări practice şi teoretice în Managementul Urban, Anul 2, Nr. 5, 2007

[2] Dicţionar de economie, Ed. Economică, Bucureşti 1999

[3] După MERLIN, Pierre; CHOAY, Françoise Dictionnaire de l’urbanisme et de l’aménagement, PUF, 2000

[4] AM. Zahariade, Note de curs, Arhitectura, Context, Peisaj, UAUIM, 2005-2006

[5] Idem

Lasă un răspuns