Proiectul Marii Uniri

Cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm? Sunt trei întrebări esențiale în definirea identității. Unii oameni pot să considere primele două întrebări a fi lipsite de importanță și relevanță, având în vedere că ar trebui să privim mai mult spre viitor. Dar putem oare să privim spre viitor fără să ne cunoaștem trecutul?

Originile poporului român au fost întotdeauna un subiect controversat, având în vedere diferitele mișcări și interese politice ale cercetătorilor. În cultura românească putem găsi aspecte cu origini diferite de ale poporului român, inclusiv sarmalele fiind un fel de mâncare străin. Mulți români se întreabă ce anume este cu adevărat specific nouă. Ce poate fi numit cu adevărat specific românesc?

Este dificil să găsim răspunsuri în acest sens. Fiecare individ este unic în felul său, indiferent de cetățenie. Cu toate acestea, consider că specificul românesc constă în oamenii care au construit și prezentat istoria noastră, personalități remarcabile, care au avut un cuvânt foarte important de spus în momente cruciale din istoria României. Despre evenimentele care au avut ca punct final realizarea Marii Uniri din 1918 s-a scris mult, însă pentru a avea un impact mai puternic asupra generațiilor următoare și pentru a face cunoscute figurile celor care au scris istorie.

Secolul al XIX-lea este plin de evenimente care au reprezentat cărămizile cu care a fost construită România. Începând cu mișcarea de rezistență a lui Tudor Vladimirescu, care a fost decisivă în încheierea epocii fanariote și continuând cu Revoluția de la 1848, România era din ce în ce mai aproape de a deveni un stat pe harta Europei, lucru care s-a întâmplat după Unirea Principatelor, în 1859, care a însemnat, de fapt, apariția pe hartă a României. Pentru ca amintirea acestui eveniment major să fie una persistentă, au fost realizate portrete ale oamenilor care au realizat acest proiect.

 În ciuda faptului că există numeroase fotografii ale lui Alexandru Ioan Cuza, cel mai cunoscut portret al său, care poate fi considerat chiar un fel de imagine oficială ajunsă până în zilele noastre, este cel realizat de pictorul transilvănean  Carol Popp de Szathmári.

Contribuția avută de această mare personalitate este deosebită, întrucât istoria prinde cu adevărat viață prin picturile și fotografiile pe care care le-a realizat de-a lungul anilor, el fiind pictorul de curte al lui Alexandru Ioan Cuza, dar și fotograf în Războiul din Crimeea și în Războiul de Independență. De altfel, el a fost primul fotograf de război, oferind imagini cu oameni care au participat la acele evenimente, cu echipamentul militar și armamentul folosit în acele vremuri, astfel privitorii din secolele următoare bucurându-se de acest punct de plecare în istoria vizuală, fotografiile fiind cele mai fidele reproduceri ale acesteia.

 

Mergând chiar mai mult înainte în istoria României, Marea Unire a fost și va rămâne cel mai important eveniment, datorită faptului că reprezintă punctul culminant al dezvoltării țării. Evoluția tehnologică a făcut ca din Primul Război Mondial și de la acest eveniment să avem mai multe imagini. De la 1 decembrie 1918 au ajuns până la noi fotografii realizate de Samoilă Mârza (1886-1967), de la fata locului: Alba Iulia, 1 decembrie 1918. El a urmărit, de asemenea, și evenimente premergătoare acestui moment. Astfel, el reușește să surprindă atmosfera acelor zile de noiembrie, când erau făcute ultimele pregătiri.

Sfințirea drapelului Consiliului Național Militar Român, fotografie realizată de Samoilă Mârza la Viena, înainte de momentul Marii Uniri. Militarii români din Banat și Transilvania s-au unit și au format acest organism, ducând lupte pentru a se uni cu România. Ajunși la Viena, membrii acestui consiliu au fost sfințiți și au primit binecuvântarea, moment simbolic important imortalizat de Samoilă Mârza.

Foarte interesante sunt și fotografiile pe care Samoilă Mârza, abia întors de pe front, le-a realizat cu sătenii care plecau spre Alba Iulia pentru a fi de față la citirea Declarației de Unire. Aceste fotografii transmit emoția ce exista la acea vreme și chiar conștiința oamenilor că urmau să ia parte la un eveniment foarte important pentru viitorul lor și al României.

Cuvintele scrise pe pancartă arată acest entuziasm al oamenilor cu privire la evenimentul care urma să aibă loc – „Trăiască unirea și ROMÂNIA MARE”.

Declarația de unire a Transilvaniei cu România, citită de Iuliu Hossu.

Oameni veniți să fie de față la citirea Declarației de Unire cu România.

Au trecut 100 de ani de la Marea Unire, iar mulți dintre oamenii care au pus umărul la realizarea acestui proiect măreț pentru România au fost uitați. Cu ocazia Centenarului, ei ar trebui reamintiți, iar imaginile ce reprezintă evenimentele din acele zile să fie făcute cunoscute pentru cât mai mulți, pentru a face cunoștință cu atmosfera acelor vremuri, cu oamenii care au scris istoria și a înțelege cât mai bine acest proces de unire, care se poate considera că a început odată cu revenirea pe tronurile Principatelor Române a domnitorilor pământeni.

 

Bibliografie:
Adrian Silvan-Ionescu, Penel și sabie. Artiști documentariști și corespondenți de front în Războiul de Independență (1877-1878), București, Ed. Biblioteca Bucureștilor, 2002

Surse:
http://www.dacoromania-alba.ro/nr33/samoila_marza.htm

 

Lasă un răspuns