Scuarul si piateta in structura urbana antebelica – Piata Walter Maracineanu

Contextul istoric – Bucureştiul începutului de secol XX

Începutul secolului al XX-lea, cel al schimbărilor semnificative pe mai multe planuri, înseamnă pentru lumea românească o epocă de înflorire şi modernizare şi afirmarea capitalei pe plan european din punct de vedere economic şi cultural. În aceasta perioadă se finalizează trasarea celui de al doilea ax al oraşului, nord-sud, paralela Căii Victoriei, realizat prin prelungirea în etape a străzii Colţea şi legarea ei la Piaţa Lascăr Catargiu, de bd. Colţea, constituindu-se astfel bd. Tache Ionescu. Acesta este un bulevard cu prospect major care va oferi arhitecţilor locul propice de amplasare a clădirilor realizate în stilul arhitecturii moderniste, curent arhitectonic care se va vehicula pe întregul spaţiu european în perioada următoare şi care îşi va găsi o reprezentativă şi particulară afirmare în Bucureşti prin operele lui Horia Creangă sau Marcel Iancu.

  1. Planul topografic al Bucurestiului, la 1911 cu noua axa nord-sud (actualul Bd. Lascar Catargiu)

Această etapă importantă din punct de vedere stilistic, care continuă să menţină oraşul prin expresia lui arhitecturală în acord cu fenomenul similar european, a fost preluată şi în zona centrului comercial tradiţional. Astfel va apărea blochaus-ul, care se impune şi ia avânt în această perioadă, ca urmare a sporirii densităţii de locuire, condiţiile de viaţă pe care aceste locuinţe le oferă fiind superioare celor precedente.

De asemenea, autorităţile sunt preocupate să organizeze mai bine oraşul. Deşi străzile centrului vechi par deja fixate, totuşi se va interveni şi aici, conform noilor principii după care se ghidează Serviciul Tehnic din Primăria Bucureştiului, principii de ordin urbanistic, care aduc schimbări chiar şi în această zonă aparent bine inchegată şi îmbunătaţită de măsurile din sec. al XIX-lea. Aici, pe de o parte, este vorba de lungirea unor trasee de străzi pentru o mai bună sau o mai variată legatură. Este cazul străzii Doamnei, care se va prelungi până la str. Brezoianu, pe de altă parte, va dispărea piaţa Sf Gheorghe pentru ca bd. I.C. Bratianu să fie prelungit până la marea piaţă urbană formată la poalele Mitropoliei.

Spaţiul public si estetica urbană

Spaţiul public este elementul cel mai vizibil al urbanului, luat deseori exclusiv în considerare în aprecierea unui oraş. Fiind de o complexitate aparte, în configurarea spaţiului urban intervin nu numai anumite condiţionări tehnice, ci şi aspecte care ţin de plastica singulară şi ansamblu a clădirilor, concepţiile estetice generale ale unui monument istoric. O lectură a spaţiului public făcută prin prisma regulamentelor de construcţie, implică aprecierea consecinţelor – foarte diferite – pe care le-au avut mai mulţi parametri: traseul străzilor, aşezarea clădirii faţă de stradă, parcela, modul de grupare a construcţiilor şi tipologia constructivă, înălţimea clădirilor, profilatura faţadei şi stilul arhitectural. Aceştia vor fi factorii pe care îi vom lua în considerare în analiza piaţetei pe care o vom avea în vedere în acest studiu.

Piaţa Walter Maracineanu (între Str. Brezoianu şi Grădina Cişmigiu)

Piaţeta este amplasată în zona centrală a Bucureştiului, în imediata vecinătate a Grădinii Cişmigiu Aceasta apare conturată pentru prima dată în planul Pappasoglu, în care este delimitată de două clădiri, pe de o parte aşa numitul Ateneu, care devine apoi Teatrul Liric, iar pe de altă parte, de două clădiri alipite, ce îndeplineau funcţiile de Minister al Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor Publice şi Curtea de Casaţie. Piaţa se desfăşoarî în întregime între aceste două fronturi continue, pe celalate două laturi aflându-se accesul în Grădina Cişmigiu şi strada Ştirbei.

               2. Piata Walter Maracineanu in Planul Pappasoglu – 1872

Pe planurile de la sfârşitul secolului al XIX-lea, din 1899, precum şi de la începutul secolului al XX-lea, din anul 1911 această piaţetă urbană  îşi păstrează forma în plan, construcţiile care o determină se păstrează, însă îşi schimbă denumirile, în Teatrul Liric, iar vizavi de acesta regăsim Ministerul de Razboi.

                   3. Piata Walter Maracineanu in Planul Bucurestiului – 1899

În prezent, se păstrează clădirea cu faţadă concavă a Ministerului, însă piaţeta şi-a redus dimensiunile şi şi-a schimbat forma. În locul Teatrului Liric s-a construit un bloc de locuinţe, însă nu s-a pastrat alinierea, astfel încât acesta este amplasat mai retras faţă de vechea amprentă a Teatrului. În acest mod s-a generat o alee pietonală care asigură accesul în Grădina Cişmigiu, iar piaţeta este mărginită de aceasta, devenind astfel mai îngustă. Această intervenţie bineînţeles că a dăunat aspectului spaţiului public, piaţa având acum nişte graniţe oarecum incerte şi apare doar ca un „apendice” al unei clădiri.

               4. Piata Walter Maracineanu in prezent 

Piaţeta se remarcă prin centralitate, simetrie şi axialitate. Aceste trei trăsături, specifice secolului al XIX-lea au fost aplicate în realizarea acestui spaţiu, care susţine arhitectura sobră, academică a fronturilor de care este generat. Fiind un spaţiu central, piaţeta avea nevoie de un nucleu care să marcheze centrul şi să devină un accent al zonei, dar şi un simbol încărcat de semnificaţii. Astfel s-a realizat monumentul „Avântul Ţării” , realizat de Sculptorul Emil Wilhelm Becker  împreună cu arhitectul Arghir Culina. Lucrarea a fost construită în cinstea eroilor români căzuți la datorie în campania din 1913. La origine, sculptura înfățișa trecerea trupelor românești peste Dunăre în Bulgaria, dar basoreliefurile prezentând aceste scene au fost distruse de comuniști. De aceea, numele lui Becker nu se mai regăsește pe lucrarea respectivă. În prezent, după ce unele din componente au fost înlăturate, momentul evocat este ignorat atunci când se face referire la monument. Pe piedestalul monumentului, de formă piramidală, cu colţurile rotunjite, realizat din beton armat placat cu travertin de Deva, se înalţă un grup statuar, turnat în bronz, format din două personaje alegorice: o femeie, simbolizând Patria, care ţine în mâna dreaptă un drapel fluturând şi un militar român cu arma în mâna dreaptă, prezentat în avântul atacului. La baza grupului statuar se află un vultur din bronz, cu aripile larg întinse. Pe faţada monumentului, într-un medalion, se poate citi inscripţia: „Avântul Ţării”.

                                 5. Monumentul statuar „Avantul Tarii” din Piata Walter Maracineanu

Piaţa realizează o intermediere a spaţiilor, o gradare a acestora. Astfel, ea face trecerea de la circulaţia relativ intensă a străzii Brezoianu, în principal carosabilă, la spaţiul exclusiv pietonal, liniştit al Cişmigiului. Această zonă-tampon între cele două spaţii de facturi diferite este necesară pentru ca trecerea dintre acestea două să nu se realizeze într-un mod brusc, fapt care ar periclita buna funcţionare a amândurora.

                          6. Piata Walter Maracineanu si cladirea neoclasica ce se mai pastreaza

În acest sens, însă, transformarea pieţei într-o parcare este un lucru regretabil, pentru că în acest mod se anulează tocmai acest rol al său de spaţiu intermediar între două zone. Supraaglomerarea acestui loc care ar trebui de fapt să fie un spaţiu public destinat oamenilor generează o imagine nefirească şi supărătoare.

Deşi s-a organizat un concurs pentru această zonă, care propunea realizarea unei parcări subterane pentru eliminarea parcărilor haotice la suprafaţă şi redarea spaţiului pietonilor, totuşi acesta rămâne deocamdată fără urmări, începerea realizării proiectului fiind întârziata din diverse motive.

 

Sursele imaginilor:

1. http://www.ideiurbane.ro/monumente-bucurestene-1/

2, 3, 4. Arhiva personala

5. http://mapio.net/pic/p-8164930/.

6. http://wikimapia.org/6131035/ro/Piata-Walter-Maracineanu#/photo/591047

 

Bibliografie:

Lascu Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană, Bucureşti 1831-1952 (teză de doctorat)

Panoiu Andrei, Evoluţia oraşului Bucureşti, Ed. Arhitext Design, Bucureşti, 2011

Cezara Mucenic, Străzi, pieţe, case din vechiul Bucureşti, Ed Vremea, Bucureşti 2004

 

 

 

Lasă un răspuns