Performance Art si Alexandra Pirici

Alexandra Pirici (n. 1982) este o fostă dansatoare şi coregrafă care s-a orientat în domeniul artistic pe performance-uri.

Povestea remarcării Alexandrei pe tărâmul artei începe cu adevarat în anul 2011 la Bucuresti odată cu Dacă tu nu ne vrei, noi te vrem, un performance care a pus în scenă readucerea la viață a diferitor monumente istorice din capitală.

Acestui proiect i-au urmat şi altele, care au adus-o pe Alexandra tot mai mult în atenția publicului.

În anul 2013, împreuna cu coregraful Manuel Pelmuş reprezenta România la Bienala de la Veneția, acolo unde performeri au reprodus o „retrospectovă imaterială” a unor opere, momente sau chiat scandaluri din istoria Bienalei.
În anul următor artista a luat parte la programul Manifesta 10 care a avut loc la St. Petersburg, acolo unde a reprezentat „adăugări sculpturale” la monumentele reprezentative ape oraşului rus.

În anul 2016 creează, pentru a-9-a ediție a Bienalei de la Berlin, momente performance „cu încetinitorul” alese din conținutul devebit „viral” pe internet şi selectat dintr-o listă generată de un algoritm folosit de Facebook aducând în atenția publicului Signals .

În 2017, Alexandra şi minunata sa echipă expun  Leaking Territories în City Hall, loc unde s-au semnat o serie de Tratate de Pace cunoscute ca şi Tratatul Westphalia semnate în 1648.

Performance-ul său multipart, conecteză locurile istorice cele mai reprezentative pentru istoria omenirii din diverse colțuri ale lumii – de la Piața Tiananmen până la Ghetto-ul Warsaw.

Teme alese nu pun accentul pe un singur spațiu sau pe o cultură anume ci mai degrabă priveşte momente marcante din istoria globală, momente care definesc umanitatea din toate timpurile şi trăsăturile fundamentale ale acesteia.
Uneori perfomance-urile sale funcționeză în mod spectaculos ca şi „motoare de căutare” definite astfel pentru că funcționează prin reinterpretarea unor lucruri sau momente cerute de public.

Aceasta are darul de a conecta publicul la momentul artistic creat, de a construi o punte între performer şi privitor, totodată de a induce o emoție generată intimitatea construită între spectatorul care nu doar asistă ci şi creează. Arta se conformeză, răspunde şi se pliază subiecților săi. Se produc astfel momente cu un impact emoțional unic, întâlnit de altfel, la artişti precum Marina Abramovic.

Alexandra Pirici este un artist care continuă să creeze performance-uri dedicate artelor scenice, destinate festivalelor şi teatrelor dar care se expune în acelaş timp şi artei instituționalizate.

Intenția ei de a   transmite ceva care să nu se bazeze pe narațiune se materializează cu succes în momentele reprezentate şi în emoția transmisă, făcând astfel tangibile relațiile sociale ale societății actuale şi ritualurile aceateia.

Nu doar momentele istorice şi trăsăturile firii omeneşti se constituie în teme abordate de tâmăra artistă ci şi informația digitală, tot mai abundentă în zilele noastre şi noile tehnologii ca parte a individului trăind în „epoca vitezei” .
Printre numele ce au influențat opera artistei se numără Jerôme Bel, La Ribot (dansator şi dropotrivă artist spaniol), considerat primul care să vândă piese perfomance colecționarilor.

Aggregate, cel mai recent proiect al său este totodată şi prima expoziție solo a artistei, organizată la Berlin, n.b.k. în colaborare cu ICR Berlin,  și care a avut loc în luna august a acestui an.

Expoziția este concepută ca un mediu, ca un spațiu în care 80 de performeri, împreună cu publicul, definesc spațiul.

Expoziția are la bază memoria colectivă, conservarea aspectelor esențiale ale existenței. Spațiul expozițional devine un loc al transmormării informației, al prelucrării acesteia pentru ca mai apoi să poată fi încadrate în diferitele categorii ce țin de formele de viață, de  realizările tehnice, ştiințifice sau culturale, de cunoaştere, dar care poate include şi simplele obiecte.

Aggregate pune accentul pe mişcarea comună de corpuri şi respectiv de memorii comune, dând astfel naştere unui mediu viu care se adaptează şi amplifică scopuri umane comune individuale şi colective ce generează o identitate a fiecăruia prin amintirile pe care alegem să le păstrăm şi să le purtăm mai departe.

Spațiului expozițional „principal” i se adaugă cel creat în afara Institutului Cultural Român din Berlin, în curtea din spate, acolo unde un grup de performeri mimează un spațiu al pierderii.

Spațiul expozițional tradițional este pus sub semnul întrebării iar munca de creație devine opera în sine, o operă în permanentă mişcare, în permanentă evoluție şi datorită fluxului de vizitatori care participă la procesul de creație.

https://www.google.ro/amp/s/news.artnet.com/art-world/performance-artist-alexandra-pirici-political-narratives-1055345/amp-page

https://cultural.bzi.ro/alexandra-pirici-manuel-pelmus-prezinta-colectia-publica-la-muzeul-de-arta-moderna-din-varsovia-27934

http://bb9.berlinbiennale.de/alexandra-pirici/

http://www.nbk.org/en/ausstellungen/_pirici.html

Alexandra Pirici

Lasă un răspuns